Japonia noastră

Nimic mai plăcut, vara, decît să stai cu prietenii la o terasă şi să savurezi o bere sau un vin şi un pahar de vorbă – să se înşire halbele şi paharele goale, să ajungă scrumierele să dea pe dinafară de mucuri şi să se umple aerul din jurul mesei de poveşti frumoase… Şi să te întinzi pînă în ore mici din noapte, cînd vine cîte un chelner ajuns la capătul răbdării: „Ştiţi, am vrea şi noi să închidem şi să mergem acasă…”. Ni s-a întîmplat tuturor, nu? 😛

Japonezii au descoperit şi ei plăcerea asta, dar au parte de ea cu ţîrîita: terase sînt extrem de puţine – deh, terenurile sînt cumplit de scumpe aici – şi nici nu poţi să te întinzi la vorbă după pofta inimii.

Ieri, pe seară, buimaci de oboseală şi năuci de căldura umedă şi nesuferită tipică pentru verile japoneze, bîntuiam prin Ikebukuro cînd…

Vezi articol original 390 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: