Arthur Stace, un veteran din Primul Război Mondial, locuia pe străzile orașului Sydney din Australia. Sărăcia, jocurile de noroc, beția și o depresie prelungită l-au dus în pragul sinuciderii. Cu golul acela din suflet, pe care nimeni și nimic nu-l putea unple, s-a poticnit într-o seară de pragul unei biserici. A intrat în timpul predicii lui John Ridley. S-a așezat pe o bancă din spate și a ascultat un subiect care l-a captivat de la început. Eternity – eternitatea, veșnicia. „Prietene, ești pe drum spre veșnicie. Dumnezeu te-a creat cu un dor de locul spre care te îndrepți!” Predicatorul descria destinația oricărui suflet, repetând mereu, la orice frază, cuvântul „eternity”. Eternitate, eternitate, eternitate. Cuvântul a pătruns adând în sufletul acestui om nenorocit și i-a cerut schimbări radicale. Era în noiembrie 1932.
Cu o viață transformată de Christos, Stace și-a dedicat restul vieții lui pentru a-i ajuta pe alții să-l găsească…
Vezi articolul original 396 de cuvinte mai mult
Se apropie cu pași repezi Decembrie 21, 2012, ziua anticipată de unii ca fiind sfârșitul sau, cel puțin, începutul sfârșitului. Din naivitate, senzaționalism iresponsabil sau, pur și simplu, exploatarea mârșavă a credulilor, mulți predicatori s-au aruncat cu nesaț în vâltoarea prezicerilor. Care mai de care, cu dovezi ba din calendarul maya, ba de la oracolul chinezesc și chiar speculații și interpretări ale textului biblic, numărătoarea inversă a început.
